Owners Maestoso

Termenul „hygge” pentru noi înseamnă mai ales momentele când ne petrecem timpul cu Oscar si Dalí, gătim împreună sau când stăm seara pe terasa casei la un pahar de prosecco înconjurați de glicina mov care ne protejează de agitația urbană.

Avem bucuria de a locui de câțiva ani într-o superbă casă în stil neoromânesc ale cărei interioare sunt pline de farmec și multă lumină naturală. Ne-am amenajat spațiul într-un stil contemporan, ușor minimalist, care să ne reprezinte atât pe noi, cât și creațiile brandului.

În toată această perioadă, ne-am putut bucura de detaliile și atmosfera pe care am creat-o la interior, însă ce am apreciat mai mult a fost generoasa terasă din spatele casei, unde am ieșit aproape în fiecare zi să luăm prânzul în razele soarelui, învăluiți în vegetație.

Casa noastră este un mic univers care ne găzduiește armonios atât pe noi, cât și showroom-ul, împreună cu o mică parte a atelierului. Este, practic, un mix echilibrat între activitățile legate de business și acasă.

Cadrul surprins în fotografie se află în zona de showroom și living, camera este dominată de griuri, alb și negru, similar cu toate celelalte încăperi ale casei noastre. Accentele metalice aurii ale pernei și lampadarului, împreună cu parchetul din lemn masiv aduc căldură spațiului, iar diferitele texturi de catifea, mătase sau piele naturală dau mai multă profunzime.

Măsuța metalică, al cărei blat din piele a fost realizat de către noi în atelier, susține un bust din ipsos care îmi este tare drag și pe care îl am de la bunica.

Fiecare colțisor al casei noastre este, de obicei, împânzit de ursuleți, rățuște, omizi sau ratoni de jucărie, iar cadrul surprinde pe covorul cu imprimeu geometric una dintre maimuțicile preferate ale cățeilor.

Bariton, solist al Operei Brașov

Ce înseamnă Hygge pentru mine? Fizic, e singura bulă de intimitate căreia îi pot vedea, auzi și pipăi contururile și interiorul. Sufletește, e spectacolul de dincolo de simțuri. Muzica clapei de pian, viitorul pui de palmier și soarele care iese din perete în contre-jour.

Cel mai relaxat și împăcat cu mine mă simt pe balcon/terasă. Îmi plac mult tablourile din casa mea, pe care le asociez cu o atmosferă plăcută. De asemenea, un moment de bucurie pentru mine este cel în care ascult și exersez muzică.

Când casa rezonează cu armonia noastră, atunci fiecare moment e ideal, în felul său și bineînțeles, totul este mai frumos atunci când împarți asta cu partenerul.

Cât am stat în izolare, am încercat să învăț câte ceva nou și am gătit mereu ceva diferit.

Cadrul surprins în fotografie este dintr-un loc important pentru mine. Sera nu e doar locul cafelei de dimineață, ci este, în primul rând, locul în care mă simt acasă în umbra teilor.

Dacă ar fi să inventez un cuvânt în limba română care să exprime aceste caracteristici „hygge”, cred că ar fi „ACASĂ-MI”.

Designer

Anul acesta a fost mai mult decât oricând despre căutarea liniștii interioare. Am fugit cât mai mult din tumultul orașului în mijlocul naturii pentru tihna de care simțeam că mintea și sufletul au nevoie. Cred că așa aș defini hygge pentru mine, oaza de liniște în care reușesc să-mi ascult inima mai mult. Hygge este o stare de confort emoțional, nu neapărat locul în care o găsesc. Și, cel mai adesea, aceste locuri au fost în mijlocul unei livezi cu mere, pe țărmul unei plaje pustii sub cel mai albastru cer sau în plimbările făcute cu bicicleta.

Deși prima parte din acea izolare m-a luat prin surprindere, cu toate emoțiile negative la pachet, am început sa fac treptat pace cu situația și sa găsesc alternative pentru a-mi lua mintea de la toate știrile cu care eram bombardați zilnic.

Am reamenajat acest colț pentru citit din fotografie, am reînceput să desenez, să reiau câteva filme și documentare și să aduc clasele de yoga acasă. Mi-am creat un mic univers unde mă simțeam în siguranță.

Până acum, pentru mine “acasă” era doar locul unde ajungeam târziu după ce terminam lucrul la atelier și de unde dimineața îmi beam prima cafea în grabă spre prima întâlnire a zilei. „Acasă” a devenit acum un univers mai primitor și drag în care îmi doresc să petrec din ce în ce mai mult timp cu mine.

Jurnalistă

Totul a început cu niște lumânări parfumate și o călătorie la Copenhaga, la o prietenă care se mutase acolo. Atunci am auzit prima dată despre „hygge”. Danezii nu prea aveau lumină naturală, ploua des și era mai-mereu înnorat. În perioada aceea am mers prin multe case, la diverși amici de-ai prietenei mele și eram, de fiecare dată, mirată de modul în care reușiseră să își aducă “soarele” în casă prin decor, lumini, plante și colțuri personalizate, în funcție de preferințele lor.

Pentru mine, „hygge” înseamnă să fiu în armonie cu spațiul în care locuiesc. Să mă simt bine, protejată, răsfățată. Să ajung acasă, să mă uit în jur și să zâmbesc.

M-am mutat aici acum 1 an și jumătate. Am început personalizarea spațiului prin a cumpăra multe perne, mi se părea că înveselesc casa. Apoi, a fost un mix între pături, haine și șosete – toate pufoase, în care simțeam că plutesc. Am descoperit, dintr-o întâmplare, ceaiul de marțipan și fistic, care mi s-a părut aroma perfectă pentru casa mea. Și, după cum puteți vedea: LUMINIȚE. Multe luminițe. Nu prea am lumină naturală, dar mi-am creat un sistem prin care să-mi luminez spațiul în funcție de starea de spirit. Am becuri colorate în living și în baie, pot seta orice culoare doresc – portocaliu pentru seri de lectură, roz pentru exersat la pian, albastru pentru ascultat muzică, verde pentru atmosferă tropicală.

M-a fascinat mereu universul din „Alice în Țara Minunilor” și mi-am dorit un spațiu care să fie de poveste și în care să nu mă plictisesc. Așa că mi-am creat mai multe colțuri, diferite între ele, în funcție de activitățile mele: colțul de lucru, cel de pian, colțul de citit și o zonă pentru yoga. Locul din fotografie este cel folosit pentru ședințele online și documentare pentru proiecte. În fața lui se află o oglindă imensă, cât tot peretele, care creează un frumos efect de spațiu, de libertate și oferă camerei un aer de sală de dans.

Cred că cel mai important este să-ți dai seama ce te face fericit și să transpui asta vizual în spațiul în care locuiești, prin intermediul obiectelor. Hygge este despre bucurie și liniște interioară, despre ceea ce consideri tu frumos și benefic pentru tine. Cum zicea Marie Kondo: “Does it sparkle joy”?

Antreprenor

Astăzi e mai toamnă ca niciodată, plouă mărunt și e vremea perfectă parcă de acel hygge atât de slăvit de scandinavi, pentru care acasă e un mic univers care trebuie să emane căldură, relaxare, liniște, frumos, inspirație. De fapt, cred că am dat definiția mea pentru hygge prin cuvintele enumerate aici, deși cred că, dacă întreb un danez despre asta, ar mai adăuga niște lumânări, șosete pufoase și ceai de lemn dulce (la mare căutare în nord) și mi-ar da versiunea lui autentică de hygge.

Pentru mine, hygge înseamnă să mă trezesc zâmbind acasă, să văd răsăritul din pat și să fiu recunoscătoare că o nouă zi e aici. Hygge înseamnă că sufletul meu și-a găsit cuibul și plutește fericit în el, că aici e locul de unde se alimentează cu energie bună, aici râde cu gura până la urechi și tot aici se simte confortabil să plângă.

Hygge înseamnă și vinilurile cu Leonard Cohen și Roger Waters, cărțile pe care le-am cărat cu mine în ultimii 13 ani, poeziile lui Marin Sorescu și ale Norăi Iuga pe care le (re)citesc cu regularitate (chiar dacă pe unele am ajuns să le știu pe de rost), clafoutis cu caise făcut în fiecare dimineață cu ochii cârpiți de somn, ceai Oolong în cești frumoase din porțelan vechi și, bineînțeles, Piper și Dulce, cele 2 pisici care guvernează casa.

Iarna, mai ales, hygge înseamnă să stau în cada fierbinte și să mă uit cum ninge pe casa domnului Enescu (Muzeul Enescu), probabil că locul din apartament la care am visat cel mai mult.

Vara, hygge vine cu dimineți de citit sub soarele din balcon, mâncând pepene în cantități nepermis de mari, căci în fiecare an trăiesc cu spaima că trece vara și eu nu mă satur de pepene. Și chiar așa e, eu niciodată nu mă satur de pepene, pare-se.

Una peste alta, eu cred că acest hygge este un cumul de ritualuri și obiceiuri menite să dea o traiectorie frumoasă vieții noastre. Acele „bucurii mărunte” sau momente de răsfăț de care fiecare avem nevoie ca să conștientizăm că nu suntem doar niște roboți care muncesc, se odihnesc și o iau de la capăt cu asta zi după zi. Suntem suflete care au nevoie de liniște, astfel încât să reușim să ignorăm, chiar și pentru un moment scurt, acel zgomot de fundal care ne domină viețile. Și cred că hygge, cu ritualurile lui de „bine și frumos acasă” contribuie mult la liniștea pe care fiecare ne-o dorim pentru sufletul nostru.

Am apreciat mereu lumina din această casă, fără de care mi-ar fi tare greu să-mi desfășor viața. Spun adesea că în altă viața am fost probabil o fereastră, pentru că de-a lungul vremii am făcut o obsesie pentru ferestre și modul în care se revarsă lumina prin ele într-o încăpere.

Iubesc faptul că dimineața casa mea e scaldată în lumină și pot vedea soarele cum răsare din spatele caselor de pe Calea Victoriei. Am apreciat și mai mult balconul (extrem de mic, de altfel), dar care în pandemie a devenit tot universul meu:  un fotoliu, un teanc de cărți, un măslin, o tufă de hortensii albe, 2 ghivece de busuioc – toate și-au găsit cumva loc aici, în cea mai atipică primăvară pe care ne-a fost dat s-o trăim în istoria recentă și împreună văd că ne-a fost bine tare.

Adesea aud de la cei care îmi trec pragul – „Unde vrei să mai pleci când locuiești într-o casă ca asta?” Și mereu le răspund că, pentru mine, acasă e ce mai frumoasă poveste de dragoste pe care mi-a fost dat s-o trăiesc până acum. Locuiesc de 2 ani și jumătate aici și mă trezesc în fiecare dimineață cu un drag imens pentru casă, ca un îndrăgostit după prima noapte petrecută în doi. Sper ca acest sentiment să fie mereu așa, căci, deși se spune că nu e sănătos să ne atașăm de locuri și obiecte, eu simt casa ca pe o prelungire a noastră, menită să ne întregească și să ne dea sens existenței.

Când intri în casa unui om e la fel cum ai intra în sufletul lui. Găsești în ea, într-o formă sau alta, cam tot ce îl definește. Așadar, să ne fie frumos în case și în suflete.

Specialist comunicare, bursuc pe internetul mare

Hygge înseamnă pentru mine locul în care pot regăsi frânturi din liniștea trăită în copilărie, locul în care mă pot deconecta, măcar pentru câteva momente, de la cotidian, e locul în care motanii mei sunt liniștiți și torc în voie. Am mereu flori în vază, apelez la ulei cu lemongrass, plusez cu niște muzică franțuzească pe fundal.

După 3 ani am reușit să-mi fac acest colț de balcon, pe care-l îndrăgesc tare și care se aseamănă pe alocuri cu terasa de la casa părinților mei unde obișnuiam să stau seara să ascult greierii. Par niște lucruri simple, dar când ești la niște sute de kilometri distanță de locul în care te simți cel mai ocrotit, în siguranță, sunt lucruri tare importante.

Designer entrepreneur

Pentru mine, hygge înseamnă să exist eu cu mine într-un ambient perfect croit după gusturile și nevoile mele. Simt că nu există nimic mai presus de asta pe lume.

Camera din această fotografie îmi e tare dragă și are o poveste. Panourile colorate de pe peretele din dreapta reprezintă niște prototipuri ale unor produse pe care îmi doresc să le lansez în 2021, sub forma unor seturi în diverse forme geometrice.

Două dintre lămpile de podea fac parte dintr-o colecție limitată de 24 de piese corpuri de luminat, ale căror întreg proces l-am realizat eu: de la matrițele de ipsos, suflarea sticlei la cuptoare, finisatul pe discuri diamantate și legăturile electrice cu bandă de led acumulator și întrerupător.

Iar lampa din tavan este, de fapt, alcătuită dintr-un platou de fructe și o vază de la Mobexpert primite cadou de ziua mea de la mama. Le aveam de vreo câțiva ani nefolosite, iar într-o zi m-am hotărât că împreună ar putea fi o lustră fantastică.

Noptiera era în casă de dinainte să mă nasc eu, a fost a mamei mele mult timp, iar acum este a mea. Îmi place foarte mult că este în stilul Art Deco. I-am făcut mici upgrade-uri, cum ar fi lumina în interior pe senzor și i-am integrat modul de wireless charging pentru telefon.

Patul este creat din 2 saltele de yumeiho, o tehnică japoneză de masaj deep tissue folosit în chiropractică. Am avut dureri de spate insuportabile și mi s-a recomandat să dorm pe saltele tatami. Iar acum simt că nu aș mai putea dormi în pat vreodată. Saltelele acestea se strâng și se fac cât o geantă de plajă mai mare. Le iau cu mine și în deplasare, iar la hotel dorm pe jos, practic. Somnul este unul foarte odihnitor.

Tot dormitorul este decorat în culori pastel și neon, care contrastează însă suficient de mult cu podeaua și pereții albi. Un singur perete este gri, mai precis este „beton aparent”, pentru că am vrut să păstrez și un aer un pic mai rough al camerei, pe lângă accentele soft.

Casa este un loc dătător de energie, de entuziasm, de regăsire, locul în care mă pot refugia atunci când am nevoie.

Culorile bright și neon le consider esențiale bucuriei vieții și mă bazez pe lumini RGB, ale căror nuanță o schimb în funcție de starea mea sau în funcție de ce stare aș vrea să am. Culorile și texturile atipice îmi fac ochii să se plimbe pe conturul formelor mobilierului și mă inspiră să creez.

Viața mea nu s-a schimbat mai deloc în pandemie. E ca și cum eu am trăit în pandemie și până acum. Fiind o fire retrasă, nu ieșeam prea mult în exterior, tot Universul meu era deja inclus în ideea de „acasă”.

Fotograf

Știu de “hygge” de câțiva ani și cumva l-am asociat o vreme lungă exclusiv cu stilul danez, pe care-l vedeam mai minimalist și rece. Acum, fotografiind acest proiect am realizat că de fapt este ceea ce îți aduce ție confort, și fiecare om are propria definiție de “hygge”. Ceea ce pentru unii este prea puțin, pentru alții este prea mult și invers.

Pentru mine luminițele și păturile moi și pufoase sunt de bază. Am casa plină de tot felul de luminițe, lumânările le folosesc mai rar, având pisici. Calitatea unei lumini calde și neintruzive mi se pare foarte importantă pentru o stare de confort.

Anul acesta am început să adopt și plante și mă fac fericită pe măsură ce învăț să am grijă de ele.

Colțul din fotografie este la mine în cameră, la un metru și un pic de unde merg la birou și alt metru și un pic de unde merg să dorm. De când a venit toamna și teii și-au rărit haina, este scăldat ziua într-o lumina caldă. Pe timpul verii am apreciat grădina și am stat mult afară, dar acum că a venit vremea rece încep să îmi fac un cuib în casă. Prevăd o iarnă lungă în casă și mi-am propus să învăț să fac diverse proiecte DIY de recondiționare și decor a casei. Mereu mi s-a părut terapeutic procesul de a face ordine sau curat. Cumva, nu doar metaforic, când îți faci ordine în cameră, parcă îți faci ordine și prin minte.

Account Payable

Am aflat de curând că stilul meu de viață are o denumire: starea mea fizică și mentală am exteriorizat-o în căsuță, care, de la lună la lună a devenit „foarte încărcată”.

Hygge înseamnă să trăiești momentul. Să te bucuri de ceea ce te înconjoară și cumva să emani această dragoste sau această bucurie și să o împărtășești cu ceilalți. Eu i-aș spune fericire, împlinire, contemplare, familie, pentru că nu te poți bucura de viață cu adevărat dacă nu ai în jur ființele dragi ție.

Trebuie subliniat că hygge presupune un angajament față de momentul prezent și disponibilitatea de a lăsa distragerile deoparte.

În tot acest timp, mi-am dezvoltat latura artistică mai mult și am avut timp să-mi imaginez și creez de una singură tablourile și alte obiecte decorative care îmi aduc bucurie în suflet.

Spațiul este micuț, dar am reușit să optimizez fiecare colțișor.

Povestea balconului a pornit de la ideea de a crea un altfel de album cu amintiri: fiecare colțișor a adunat fel și fel de chițibușuri care îmi amintesc de oameni, locuri ce le-am vizitat sau îmi induc anumite stări. Este, cu siguranță, locul meu preferat din casă și aduce în orice moment confort sufletului meu.

Simt cu tărie că același sentiment îl împărtășesc și „cei trei mușchetari” Mango, Gică și Taz, care completează și întregesc micul meu peisaj.

Designer

Hygge este, pentru mine, o solitudine confortabilă care nu mă face să mă simt singură – o armonie silențioasă între ce e în mine și ce e în jurul meu.

Îmi aranjez diferite colțuri ale casei care au o destinație anume ca, atunci când pășesc în ele, să intru cu ușurință în lumea de care am nevoie.

De exemplu, în bucătărie am un culcuș moale cu multe perne unde stau și mă gândesc dimineața și mă pregătesc sufletește pentru ziua respectivă; în dormitor nu are voie să intre deloc munca – doar așternuturile mele fine care sunt blânde cu mine; iar în living am acest mare scaun – locul meu preferat din casă – unde mă ghemuiesc când viața devine un pic prea mult pentru mine și am nevoie să mă simt ocrotită.

În această perioadă, spațiul în care locuiesc mi-a fost cămin fără să mă strângă, fără să mă îngrijoreze și fără să mă facă să mă simt întemnițată. Îmi aranjasem deja casa, încă înainte de pandemie, astfel încât să îmi fie cât mai plăcută. De parcă anticipasem cu mult timp în urmă că voi avea nevoie de ea în feluri neașteptate.

În timpul pandemiei, mi-am amenajat balconul ca pe un sky-bar, am pus luminițe, pături cozy, ca să pot să beau vin „în oraș”, fără să ies din pijama. Îmi scoteam boxa și ascultam muzică. Și mă simțeam conectată cu exteriorul, fără să îmi părăsesc apartamentul.

Om de comunicare

Hygge înseamnă armonie și l-am învățat (chiar dacă atunci nu avea acest nume) de la mama, care mereu mi-a spus că un om nu are cum să fie la interior diferit de exterior. Așa că, modul în care mă îmbrac, felul în care îmi îngrijesc părul, stilul în care îmi amenajez și îngrijesc casa sunt doar o transcriere a tot ce am în suflet și în minte. Casa este o prelungire a mea. O prelungire în care trăirile dinăuntru devin cărți pe rafturi, colecții de poezii, tablouri, poze, cadouri primite, cadouri nedăruite, doruri și tot soiul de amintiri palpabile. Trăiesc într-un apartament cu un spirit nordic foarte artsy, într-un bloc vechi din centrul Bucureștiului, și locul ăsta-mi seamănă mult, căci și eu sunt un om fresh, dar cu unele principii ce pot părea perimate în prezent. Eu sunt ca o casă interbelică amenajată contemporan, așa că apartamentul în care trăiesc e ca mine.

Poza este făcută în dormitor, unde am altarul Jonathan Franzen, autorul meu preferat. Am toate cărțile lui în ediții diferite, cu autografe și amintiri cum ar fi întâlnirea personală cu el pe care am avut-o cu ceva timp în urmă. Lângă, este ilustrația Tei Besc, desenată de Mădălina Țănțăreanu, care reprezintă relația specială pe care o am cu tatăl meu. „Tei Besc” este singurul sms pe care tata mi l-a trimis vreodată – un typo de la Te iubesc – și mi se pare cel mai frumos rezumat al iubirii. Căci iubirea supremă este uneori și mai mereu plină de typo-uri, dar pe ea ajungem să o înrămăm, să o ilustrăm și s-o ținem toata viața prin preajmă.

În colțul din dreapta, am păstrat autograful pe care Ólafur Arnalds mi l-a dat în 2013, când ne-am ciocnit pe scările Arcub, după concertul lui. Aveam o singură foaie în geantă: prima mea lecție de pian, pe care profesoara îmi desenase gama Do Major, așa că aceasta este probabil singura gamă Do Major din lume semnată de Ólafur Arnalds, unul dintre artiștii pe care-i iubesc eu cel mai tare.

Arhitect

Pentru mine, hygge este un ghid de bună purtare în design de interior pe care îl aplic de mult în meseria mea, încă dinainte să devină popular. Doar că atunci nu avea un nume cool  :).

Hygge este o stare de relaxare, e o stare de bine, e o stare de repaos, iar asta presupune mediu liniștitor, curat, ordonat. Și prin curățenie nu mă refer la noțiunea clasică de curățenie, mă refer la faptul că vrei să vezi doar ce e în acord cu gândurile tale din acel moment, doar ce îți aduce un vibe pozitiv, doar CE VREI să vezi atunci.

Poate fi un spațiu gol, poate fi un spațiu încărcat de plante, poate fi un spațiu plin de poze, pentru fiecare e diferit. Pentru mine, culorile mute, materialele texturate, suprafețele naturale, mă cuceresc imediat. Dar de fel, mă plictisesc și mă răzgândesc des, mi-ar fi greu să pun degetul pe ceva anume.

În spațiul din fotografie am mult alb, planta, draperia texturată, fotoliul mare pe care mă pot întinde și perne. Tabloul e de suflet, deoarece arată cum era cerul când s-a născut Noah, băiețelul meu. Și cred că mai mult ca orice îmi place la colțul respectiv faptul că am senzația de retragere într-un cocon, mă îmbrățișează pe 3 laturi și este îmbăiat în lumină naturală, multă, multă lumină naturală. Chiar și lampa pe care o aprind seara dă o lumină neutră, difuză, plăcută. Iar când cobor de pe fotoliu, calc pe o mochetă moale, pe care doarme de cele mai multe ori cățelușa mea.

Mi-ar fi plăcut să pun mai multe plante, aduc energie pozitivă, dar cred că sunt prea prinsă în stresul cotidian și viața de mămică de bebe, să îmi asum alte vietăți… poate când intră la școală Noah.

Oricine ar trebui să aibă un astfel de colțisor, poate chiar și la birou! Un fotoliu mare, orientat spre fereastră – te ghemuiesti acolo și te deconectezi. Stai 10 minute cu tine și îți reașezi gândurile.

Jurnalistă & lumânăreasă la Cup&Candle

În primul rând, hygge înseamnă un cuvânt pe care nu reușesc nicicum să îl pronunț corect (hoo-ga 😁). Dar asta contează mai puțin, important mi se pare că știu ce înseamnă. De dinainte să ajungă conceptul la noi și să fie la modă. Desigur, cu doi copii mici (de 5 ani, respectiv 3), e mai dificil „să hygge” zilnic, dar teoria o știu bine. Și am și tot ce îmi trebuie pentru a o pune în aplicare. Cărți bune, cafea oricând, ceai cald, muzică la pick up și mai ales lumânări parfumate. Pe care mi le fac singură.

Colțul meu de liniște și pace și atmosferă frumoasă, caldă și dătătoare de stare de bine, e chiar în atelierul în care fac lumânările vegane și parfumate, din ceară de soia. Aici mi se întâmplă hygge, în toată splendoarea lui. Și, diferit de foarte mulți dintre oameni, mi se întâmplă mai ales în timpul zilei, când băieții sunt la joacă sau la grădiniță și e mai liniște în casă.

Aici, pe canapeaua mea de sub iederă, înconjurată de piese vintage de colecție, într-un atelier în care nu am ceas, stau cel mai mult singură. Stau degeaba, pur și simplu, sau fac planuri, gândesc ziua următoare, mă bucur că respir.

Am învățat că nimic, nici măcar hygge, cu toate lumânările parfumate superbe pe care știu să mi le fac, nu se poate întâmpla în viața mea așa cum trebuie dacă nu sunt fericită și conștientă că sunt vie.

Cel mai mult apreciez la casa mea… oamenii din ea. Casa mea poate fi oriunde, dacă am alături cei trei oameni care o compun și mă compun. Decorul, micile detalii, canapeaua mea preferată, liniștea, cărțile, muzica, lumânările — toate se fac și se refac și se adună și se mută acolo unde am nevoie. Dar fără oamenii mei, nu aș fi eu și nici casa mea nu ar fi acasă. Deci oamenii i-am apreciat cel mai mult și m-am bucurat că am avut cu cine să împart liniștea, izolarea, fricile, temerile, dezinfectantul, ceaiul, speranța.

Apoi, desigur, am apreciat că avem multă lumină naturală, că se aud păsările, că putem avea oricând aproape lumânarea preferată, cu parfum de iarbă proaspăt tăiată & ploaie, sau cu miros de carte veche sau bujori & oud; că avem curte cu grădină în care să stăm cu picioarele goale; că avem totul și chiar un pic în plus. Că suntem sănătoși și suntem bine cu noi.

Corin - Specialist în comunicare și Irina - Project Manager

Ce înseamnă hygge pentru noi? Nimic complicat – cafeaua băută din cana preferată, șosetele de lână cumpărate din vacanța de la Bologna, grădinăritul, cititul scufundat în canapea sau pe terasă cu pisica alături, gătitul împreună cu prieteni. Cred că e un proces natural, făceam toate lucrurile astea fără să avem habar cum se cheamă, până în momentul în care am primit cadou de Crăciun de la o prietenă „Mica enciclopedie Hygge”, într-un alt moment Hygge.

Casa noastră este un univers suficient, în care găsești resurse hârciogite cu multă îndemânare timp de ani de zile, numai bune de exploatat în perioade din astea – de la teancurile de cărți care așteaptă să fie citite, la plantele din grădina de pe terasă, a căror îngrijire te face să uiți de realitatea de dincolo de ușă.

În pandemie și mai ales în timpul stării de urgență, când nu puteam ieși din casă, terasa apartamentului nostru a fost locul care ne-a ajutat să trecem mai ușor peste anxietăți, să ne păstrăm echilibrul și să ne relaxăm. Pe terasă grădinărim, citim, dăm petreceri în doi sau stăm de vorbă – înainte ceva mai relaxat, acum distanțat – cu prieteni. Practic, este unul din motivele pentru care am ales să locuim aici.

Freelance Interior designer & Reconditioner

Spre rușinea mea, am aflat recent despre conceptul de “hygge”, mai exact cu ocazia acestui proiect.

Nu m-am gândit că există un termen care definește starea mea zilnică. Și sincer, mi-ar fi plăcut să fiu eu cea care îl inventează, să dau o denumire sentimentelor care mă caracterizează atât de mult.

Spațiul pe care îl vedeți în fotografie este gândit și aranjat în perioada de lock-down/pandemie. Joaca a început cu o curățenie zdravănă în boxă. Am găsit câteva cutii goale (vopsite și refolosite pentru ghivece) și 2 uși de dulap pe care le-am transformat în cadru pentru canapeaua deja existentă și pentru suportul de flori. Salteaua am găsit-o chiar pe strada pe care locuim, am curățat-o, i-am pus o învelitoare și așa canapeaua a început să nu mai fie singură. O parte din plante le aveam, altele au fost primite sau găsite pe stradă. Ăsta a fost cel mai important proiect dezvoltat de mine în pandemie.

În perioada aceasta în care am lucrat de acasă, mi-a fost greu pentru că nu am așa multă lumină naturală. În schimb, am apreciat spațiul așa cum este și mi-am amenajat fiecare colț din casă astfel încât să îmi fac plinul la fericire. Un loc căruia să îi spun ACASĂ.

Eu sunt un om foarte practic și îmi găsesc mereu ceva de făcut în casă. Chiar am o problemă: mut destul de des mobila și redecorez. Până la urmă, fiecare obiect și-a găsit locul perfect în casă, așadar un obiect bine așezat îmi zâmbește și mă face să mă simt confortabil.

Îmi place fiecare parte din casă, fiecare loc este destinat pentru o anumită activitate: camera de muzică, livingul pentru filme și entertainment, dormitorul pentru dormit și încărcarea energiilor, pe terasă și pe balcon e chill & confort-zone. Mai lipsește doar o cadă la care visez de ceva vreme și care nu mă așteaptă la niciun colț de stradă. 🙂